Dincolo de toate luptele pentru putere, de
toate promisiunile politicienilor, sunt lucruri mai importante în viață… Care
chiar contează pentru noi!
N-am să vă țin acum o prelegere despre sensul
vieții sau despre limitele ei, dar –preocupați de ingredientele lipsă- când,
oare, am uitat cum trebuie să trăim?!
… E revoltător ce se întâmplă în lumea asta. Am
ajuns să luptăm astăzi pentru a supraviețui!... Copiii noştrii sunt cei mai
importanți pentru noi, dar am ajuns să ne fie luați de lângă noi… Familiile
sunt destrămate sistematic, într-un destin tragic şi mârşav…
Protecția Copilului şi a Familiei (ca uniune
dintre o femeie şi-un bărbat!) a devenit o luptă pe viață şi pe moarte.
Ceea ce
se întâmplă în Norvegia cu copiii Bodnariu, Nan şi cu mulți alții!, ceea ce se
întâmplă şi în alte țări, în Marea Britanie, de asemenea, cu copiii Barbu, nu
este întâmplător! Totul urmează un scenariu bine stabilit, acelaşi scenariu!,
întâi ne iau copiii, Sufletul… Apoi, nici nu mai contăm. Devenim ca aerul…
În
Norvegia, un profesor universitar, un expert, a scris o carte, publicată chiar
acum, unde a observat pe o perioadă mai îndelungată drama unei familii demolată
de Barnevernet… Traumele sunt inimaginabile!
Tot în Norvegia, în ziarul Adresseavisen, o
femeie spune, plângând…
“Mi-e rău, îmi vine să vomit… Stau aici, în
Oslo, şi plâng pentru că asemenea experimente au loc în oraşul meu de acasă,
Trondheim… De curând, s-a trezit de la Reanimare una dintre cele mai bune
prietene de-ale mele, la spitalul St. Olav, după o operație cezariană, dar fără
băiețelul său…”
Ce s-a
întâmplat?!, cad eu pe gânduri... În față, îmi apare, dintr-o dată însă un
coşmar… Fără să o prevină măcar, Barnevernet a hotărât să-i ia bebeluşul! Ea
l-a purtat în pântecul său 9 luni de zile, iar acum nu poate nici măcar să-l
vadă! Nici să-l alăpteze cumva…
“Este o
faptă de neiertat să nu laşi mama care tocmai a născut să-şi vadă propriul
bebeluş!”, spune plângând prietena ei.
O
asistentă medicală tocmai i-a făcut în fugă o fotografie nou-născutului. Este
singurul lucru cu care mama, după 9 luni de sacrificii şi chinuri, rămâne…
Singura amintire de la fiul său…
… Totul îmi pare ca un experiment absurd care-mi
aminteşte de “Monkey love experiments” al lui Harry Harlow din anii ’50-’60,
când pui de maimuță, nou-născuți, au fost separați de mamele lor şi plasați la
mame-surogat!...
Toate acestea au condus la consecințe fatale
pentru puii de maimuță încât cercetarea pe ei a fost declarată ca NEETICĂ!
Acum, însă, în anul 2016, se experimentează pe
Oameni aproape în acelaşi fel precum acum 60 de ani se experimenta pe
maimuțe!
Bebeluşii sunt luați de la mamele lor.
Copiii sunt plasați la surogate.
Părinții bilologici nu mai înseamnă nimic.
Sistemul, călcând pe Drepturile Omului, îi
distruge pe toți. Le distruge viața şi cel mai prețios timp pentru copii şi
părinți. De neînlocuit vreodată!
Este o
ruşine pentru toată lumea civilizată că toate acestea se întâmplă azi!
… Putem, oare, rămâne indiferenți atunci când,
ca oameni normali, începem să ajungem noi însuşi aproape pe cale de
dispariție?!…
Priviți eforturile care se fac pentru
depersonalizarea omului, distrugerea familiei, sexualizarea copiilor, şi tot
aşa, lista “binefacerilor” care ne sunt pregătite este lungă. Într-un târziu,
vom rătăci pe drumuri, fără niciun Dumnezeu…
Să ne trezim, asadar!
Copilul şi Familia trebuie să ne rămână sfinte!
Să ne trezim, asadar! Cât nu e prea târziu să
ne mai regăsim. Prea târziu să mergem unde vrem şi să fim ceea ce suntem…
George
Alexander
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.